Spalare instalatii termice

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit. Ratione, voluptate pariatur officia accusantium sapiente expedita eius fugiat

Learn More

Spalarea centralelor termice

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit. Ratione, voluptate pariatur officia accusantium sapiente expedita eius fugiat

Learn More

24/7 Suport si asistenta

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit. Ratione, voluptate pariatur officia accusantium sapiente expedita eius fugiat

Learn More

Zgomotul centralei

Producatorii de centrale trebuie sa-si proiecteze aparatele pentru a satisface exigentele cele mai moderne cum ar fi gabarit redus, pret mic si randament ridicat. Rezultatul inevitabil: cantitatea de caldura ceruta va trece prin mai putin metal in schimbatorul de caldura, fata de tot ce a existat inainte in istoria industriei de incalzire. Aceasta situatie relativ noua necesita instructiuni specifice din partea furnizorilor de centrale, cum ar fi de exemplu initiativa Benchmark cu scopul de a preveni cresterea zgomotului la centrale. O centrala care face zgomote explozibile si ciocanitoare, nu numai ca priveaza pe locuitorii casei de confortul lor normal, dar duce si la supraincalzirea localizata a partilor din metal ale centralei si va scurta in mod decisiv durata de viata a aparatului. Depunerile mici sau mari din centrala, au valoarea aurului pentru furnizorii de combustibil. Zgomotele centralei, sunt in esenta intotdeauna cauzate de depunerile de calcar sau de noroi intarit de oxidul de fier negru (magnetite – Fe3O4). Centralele arse si pe care le-am supus apoi autopsiei, au facut zgomot si contineau depuneri excesive de calcar sau de noroi intarit de oxidul de fier negru, deseori un amestec de straturi din amandoua, dar in general fiind predominante cele de oxid. Tot la fel atunci cand in instalatie exista o pierdere ascunsa si apa cu o compozitie dura, care ajungea in interiorul centralei, analizele mostrelor prelevate din depunerile centralei aveau o compozitie, in cea mai mare parte constituita din namol alb, dar o identificare care se bazeaza pur si simpli pe culoare poate fi foarte inselatoare, deoarece depunerile de calcar devin rosii sau negre in functie de tipul de oxid de fier continut. Centralele industriale sunt prea voluminoase, in general foarte bine izolate si nu se aud primele simptome constituite din zgomote.

La Centralele moderne este necesar ca urmatoarele trei conditii sa fie indeplinite si mentinute pe deplin in timp, pentru a proteja centrala de zgomote si de consumuri excesive de combustibil.

  • absenta totala a oricarei minime depuneri indiferent de ce tip ar fi ea;
  • viteza mare sau buna a apei in interiorul schimbatorului de caldura;
  • evitarea ca bulele de aer sa ajunga in centrala.

Unele centrale din fonta sunt in mare, mai putin delicate daca sunt comparate cu cele tubulare; in plus pot tolera unele variatii fata de ceea ce in teorie ar trebui sa se urmareasca. Suprafata aspra de fonta este in mod normal acoperita de o pelicula foarte aderenta de oxid de fier negru. Acoperirea fontei este in general mai degraba subtire si are mai putin proprietatea de izolare termica, dar cand va fi indepartata prin tratamentul de dezincrustare, centrala va deveni chiar mai eficienta decat una noua originala. Cele doua materiale, fonta si oxidul de fier negru, au nivele de expansiune si de contractie foarte diferite. Pelicula de oxid este prin natura sa dura si friabila si ajunge sa se crape si sa se cojeasca, astfel permitand sa aiba loc o fierbere localizata in fisuri, chiar si cand temperatura apei care circula in circuit este cu mult sub punctul de fierbere. La centralele mici de uz casnic acest lucru poate provoca zgomote minime explozive, mai ales atunci cand viteza de circulatie a apei este mica. Pulberea, resturile de oxid si rezidurile consistente de nisip de turnatorie care s-au depus in trecut, vor forma o sedimentare care, la randul sau, va determina o supraincalzire localizata. Fierberea apei sub sau in interiorul depunerii este capabila sa produca zgomote mai puternice si vibratii. Incrustarile ulterioare si depunerile nelocalizate, provenite din coroziunea caloriferelor si care ulterior intra in centrala, pot crea conditii intolerabile de zgomot. Succesiunea normala a evenimentelor este urmatoarea: un strat de calcar datorat duritatii apei si namolului de oxid provenit din radiatoare, amandoua cresc temperaturile metalului in centrala. Acoperirea centralei si nisipul care s-au desprins vor forma o parte din cruste si sedimente. De aceea, defectiunile centralei la instalatiile netratate ar putea fi generate de situatii similare.

Centralele tubulare (de uz gospodaresc) sunt uneori descrise ca „centrale cu continut redus de apa”. Putem sa ne imaginam ca sunt continuarea tevilor de incalzire, dotate cu palete, care absorb caldura, cu arzator si cu un dispozitiv de control. Cea mai mare parte a centralelor de acest tip este produsa utilizandu-se cuprul de mica grosime (subtire) si cu o mare conductibilitate termica. Alte sectiuni din cupru in centrala sunt combinate cu alama pentru a imbunatati absorbtia de caldura sau pentru a raspandi intregul aport de caldura pe mai mult metal. Altele sunt dotate cu dispozitive de intrare care sunt utile pentru a atinge un nivel mai ridicat de turbulenta a apei, incercand mereu sa se atinga maxima absorbtie de caldura. Multe centrale cu condensare cu continut redus de apa sunt fabricate din aluminiu.

Conditiile locale ale apei au un rol important si in mod deosebit partile solide compuse din calcar si cate din ele sunt dizolvate in apa furnizata. Este mai degraba incorect sa se presupuna ca aceste conditii ale apei cu duritate medie sau mare, pot fi ignorate atunci cand se discuta despre instalatia centralizata de incalzire, chiar daca apa primei incarcari nu a mai fost niciodata evacuata si inlocuita.

Depunerile de calcar devin in mod proportional mai deranjante odata cu schimbarile pe care le poate suferi apa prin completarile sale. Toate centralele atrag si depun impuritati de calcar, care sunt prezente in apa sistemului, facand astfel ca aceasta din urma sa devina mai dulce. (Toate acestea nu are cine stie ce beneficiu pentru instalatie, avand in vedere ca apa dulce este mai coroziva decat cea dura). Substanta care in general este numita „calcar” deseori este constituita in cea mai mare parte din carbonat de calciu (calcar) si intr-o cantitate mica din sulfat de calciu (ghips). Proprietatile izolante ale calcarului si ale ghipsului pot varia. Straturi subtiri pot determina cresteri ale temperaturii metalului din centrala si pierderi de eficienta in procente. Este interesant de sesizat ca sunt disponibile tehnologii capabile sa permita reducerea consumurilor de combustibil, la un pret care poate atinge doar o fractiune din castigurile realizabile prin mentinerea centralei curata.

Primele depuneri de cruste se formeaza daca viteza apei va fi redusa, intr-o zona in care apa este dura si in timpul probei initiale de pornire a noii instalatii. Cu toate ca precipitarea calcarului incepe, in mod normal, atunci cand temperatura ajunge pe la 60°C si creste odata cu cresterea temperaturii apei, s-a demonstrat ca sedimentarea calcarului poate incepe si la o temperatura mai mica, pe la 40°C, pur si simplu pentru ca la viteza mica a apei, temperaturile metalului din centrala pot depasi punctul de fierbere al apei. Crescand viteza in mod corespunzator, se va intarzia procesul de sedimentare, dar nu va fi evitat.

Zgomotele centralei nu sunt cauzate de formarea de bule de aer, ci sunt direct legate de condensarea rapida sau de retur (implozie) a vaporilor. Fortele implozive si zgomotele asociate acestora sunt in mod natural mai puternice daca apa din jurul lor este rece. Aceeasi reactie de condensare este mai lenta si mai putin violenta in apa calda sau calduta. Conditia va fi si mai critica in interiorul centralei, dar efectele vor fi mai putin perceptibile daca temperatura apei este mai mare. Acelasi fenomen, oricine l-ar putea auzi, are loc cand intr-un bol se incalzeste apa sau laptele rece cu imisie de vapori . Zgomotul condensarii prim implozie scade in contact cu temperatura lichidului si se transforma intr-o simpla bolboroseala daca lichidul atinge punctul de fierbere, ceea ce inseamna ca vaporii nu s-au condensat in totalitate ci prin lichid ajung la starea lor originala.

Zgomotul care provine de la calorifere sau de la valvele de retinere ar putea fi provocat de schimbarile rapide care au loc la trecerea de la un volum mare de vapori la un volum de apa mult mai mic, in timpul returului imploziv. Schimbarea valvelor va fi inutila avand in vedere ca problema se afla mult mai departe, si anume in centrala.

Bulele de aer, cum ar fi vaporii, temporar isi schimba corespunzator volumul de apa, care absoarbe caldura de la contactul cu partile din metal ale centralei. Cresterea localizata a temperaturii pe suprafetele de metal poate duce in mod gradual la depunerile de cruste si la producerea zgomotului. In cazul bulelor mari este mai rau, avand in vedere ca aerul fin dispersat este in mod relativ nedaunator. Sa se ajunga la sursa de aerisire poate fi imposibil, mai ales cand imisiile nu sunt evidente. Pierderile interne prin partea de aspirare a pompei au fost sesizate in asa zisele cazuri misterioase. La proba de apa sau la proba de aer, racordurile, si in mod deosebit, bordurile, ar putea fi cauza aparitiei bulelor de aer.

Caldura latenta este mentinuta cateva secunde in cea mai mare parte a metalului centralei, atunci cand pompa este oprita, in acelasi timp cu stingerea flacarii. Partile din metale ale centralei si cu siguranta partea uscata a unei centrale grele din fonta, ajung la o temperatura mai mare decat punctul de fierbere a apei, probabil chiar mai mare decat punctul de topire al fluxantului. Deci, apa imobila in contact direct cu metalul centralei va clocoti sau va fierbe. Acest lucru explica zgomotul suierator din momentul opririi centralei. Zgomotul dispare atunci cand excesul de caldura este dispersat in apa. In timp ce un eveniment sporadic de acest tip va provoca o dauna mica, cazul real ce are loc in timpul functionarii este cu siguranta mai grav. Intr-o situatie similara, dispozitivul de control termostatic va porni si va opri centrala de 100 de ori in 24 de ore, sau de 200.000 de ori intr-o perioada de timp de 10 ani. Apa care fierbe sau clocoteste va provoca depuneri solide (in principal calcar) pe metalul centralei. In acelasi timp namolurile moi de oxid care s-au format inainte, se vor intari, crapa, faramita si vor provoca zgomote puternice si ulterior, reduceri ale randamentului centralei. Teoretic, circulatia apei ar trebui sa fie mentinuta pana cand toata caldura latenta va fi dispersata.

Alte reziduuri care pot forma sedimentari si care pot deveni o parte din depunerile intarite, pot contine nisip, care este un reziduu al matritei in care fonta a fost turnata. Nisipul de turnatorie ar trebui inlaturat de fabricantul centralei, dar pentru ca acesta din urma in general are inclinatia de a face economie, completa indepartare a nisipului nu poate fi obtinuta intotdeauna. Nisipul este gradual depus de aliaj pe acoperirea de fonta. Faramitarea oxidului si formarea unei sedimentari pot provoca zgomote intolerabile. Nisipul si pulberea de caramizi pot fi provocate de tevile care trec prin ziduri si tavane si ale caror terminatii finale au fost lasate in mod neglijent, deschise.

Depunerile de oxid de fier care ard centralele.

Tinand cont de faptul ca formarea depunerilor de calcar este limitata de duritatea totala initiala a apei si de completarile ulterioare, namolul de oxid de fier negru se produce in continuu in toate instalatiile, daca in apa care circula nu este pus in mod periodic un protector al sistemului centralizat de incalzire. Unele din procesele absolut naturale de coroziune au loc in circuitele netratate si au ca si consecinta urmatoarele reactii in lant, fierul intrand in solutii. Fierul dizolvat nu este stabil si precipita mai intai ca hidroxid de fier, apoi ca oxid, formand particule foarte mici. Iata cum, in absenta oxigenului liber, oxidul de fier magnetizabil (magnetite – Fe3O4) se formeaza. Pulberea de oxid, care are o dimensiune aproape moleculara, se aglomereaza si formeaza particule mai mari sau granule si apoi namol. In calorifere namolul moale produce sedimentari de cruste, dure si friabile, dar mai tenace sunt depunerile care se formeaza in centrale. Oxidul este de aproximativ 5 ori mai greu decat apa si are o tendinta naturala de a se acumula in partile joase ale instalatiilor de incalzire, unde in general este situata centrala. O viteza mai mica a apei determina o mai mare retinere de namol in centrala, daca coroziunea nu este intarziata, sau si mai bine, totalmente prevenita. Acumularile de namol de oxid ar trebui indepartate periodic altfel centrala risca sa se deformeze si sa crape din cauza supraincalzirii localizate. In orice caz, consumurile de combustibil cresc, inainte sa apara o defectiune la centrala. O depuneri fina de circa 0,5 mm de oxid de fier duce la un consum de combustibil de 2,5%.

Centralele noi in instalatiile vechi se pot umple de namol de oxid, putin dupa instalarea lor. Munca, ce consta in inlocuirea unei centrale, poate indeparta namolul moale si topi sedimentarile. Inlocuirea pompei este in masura sa determine diferite nivele de flux, distribuind namolul moale in restul sistemului. In orice caz este recomandabil ca atunci cand se inlocuieste o centrala, sa se indeparteze namolul moale.

CONTRAMASURI:

A) Metodele preventive sunt relativ usor de aplicat. Materialele disponibile necesita

un studiu aprofundat.

Protectorii Instalatiei de Incalzire centralizata elimina coroziunea astfel incat sa nu mai existe namol de oxid sau coroziunea prin patare, chiar si in conditii de aerare accidentala sau a unei diluari oarecare excesive. In acelasi timp previn formarea depunerilor de calcar, dureaza cativa ani si in general necesita sa fie adaugati nu prea frecvent.

B) Tratamente corective

Spalarea chimica este mai costisitoare si necesita mai multa munca fata de un tratament de prevenire impotriva zgomotului centralei si impotriva coroziunii. In orice caz, Fernox produce o gama larga de substante si de aparaturi care permit restabilirea randamentului instalatiei. Namolul de oxid poate fi indepartat facandu-l sa se dizolve selectiv fara sa atace metalele si folosind un dezincrustant adecvat neacid Fernox. Acest tratament ar trebui facut numai sistemelor noi. La cele mai vechi, care nu au fost tratate este mult mai usor sa apara pierderi, care temporar sunt acoperite de reziduurile de coroziune. De aceea eliminarea lor ar putea scoate in evidenta pierderile. Instalatiile care au un istoric al defectiunilor la calorifere, datorate coroziunii, nu ar trebui sa fie curatate cu solutie acida, la fel ca si cele care au gauri profunde provocate de coroziune sau care au perforari complete. Stratul extern de vopsea care s-a copt bine si s-a intarit poate rezista la apa timp de 2 ani, daca nu este indepartat cu un acid din interior sau printr-o lovitura externa decisiva, de exemplu cu un aspirator.

Instalatiile mai vechi pot fi substantial imbunatatite dispersand namolul moale de oxid cu produse Fernox specializate si apoi clatindu-le cu apa. Aceasta este o metoda necostisitoare, dar apta sa indeparteze namolul moale. Tinand cont de faptul ca sedimentarea intarita si cu crusta nu se acumuleaza sau murdareste centrala, la aceasta din urma o astfel de metoda de curatare poate aduce mari beneficii.

Dezincrustarea separata a centralei poate fi benefica mai ales dupa indepartarea namolului moale din vechile instalatii. Caloriferele ar trebui sa fie izolate de restul sistemului lasand un circuit restrans care cuprinde: rezervorul colectorului centralei, tevile de alimentare si de ventilare si acumulatorul termic al apei calde. Instalatia fara calorifere poate fi dezincrustata in 24 de ore. Dupa aceasta urmeaza clatirea cu apa si adaugarea unui neutralizator pentru a face suprafetele circuitului, pasive.

Sedimentarea nisipului nu se dizolva cu acizi de dezincrustare. Nisipul care ramane dupa dezincrustarea unei centrale de uz gospodaresc, trebuie indepartat printr-o clatire energica. Asta indica faptul ca o conexiune superioara si una inferioara trebuie sa fie deschide pentru a face sa patrunda jetul de apa din punctul superior si sa iasa apoi, foarte repede, prin cel inferior. La intervale diferite, ar trebui luate mostre de apa pentru a putea stabili rezultatul clatirii energice. Dupa ce a fost scoasa proba mostra de apa, va trebui analizat sedimentul folosind o lentila de marire. Costul unui complet tratament chimic reparator, evident in functie de gravitatea situatiei, este in jur de 5-25% din costul unei inlocuiri.

Costul pentru prevenirea coroziunii, namolul de oxid, depunerile de calcar si zgomotele centralei este in jur de 0,5% din valoarea instalatiei.

Prevenirea coroziunii, calcarului si pierderilor de combustibil prin utilizarea compusilor chimici moderni, a contribuit substantial la conservarea resurselor energetice. In fiecare saptamana mai mult de 5.000 de sisteme de incalzire si de racire gospodaresti si industriale sunt tratate cu un protector. Pana in prezent circa 300.000 de instalatii au fost dezincrustate.